Unde se opresc ERP-ul și MES-ul: golul din hală

Un ERP deține adevărul comercial și financiar al fabricii. Știe ce s-a planificat, ce s-a comandat, ce s-a înregistrat și cât a costat. Unitatea lui de lucru este tranzacția, iar scara lui de timp este perioada contabilă.

Un MES deține adevărul mașinilor. Știe ce a rulat, cât timp, la ce ritm și pe ce comandă. Unitatea lui de lucru este comanda de producție, iar scara lui de timp este schimbul.

Ambele sunt corecte. Niciunul nu a fost gândit ca loc în care un dispecer compară trei oferte de transport pe aceeași rută, un supervizor aprobă o casare, un tehnician închide o lucrare de mentenanță la mașină sau un operator este oprit să ia stocul de care are nevoie o livrare anterioară.

Transportul se calculează manual. Transportatorii, ofertele și documentele de conformitate sunt gestionate pe e-mail și în Excel, iar costul pe rută devine vizibil abia când sosește factura, moment în care nu se mai poate schimba nimic.

Pierderea de material nu are cost atașat. Scrapul și reparațiile sunt înregistrate undeva, dar nimeni nu poate pune o cifră pe un eveniment anume, deci nimeni nu poate ordona ce merită reparat întâi.

Mentenanța este reactivă. Starea echipamentelor nu apare pe niciun tablou de bord, așa că primul semnal că ceva avea nevoie de atenție este linia oprită.

Stocul se alocă în ordinea în care se ajunge la raft. Două livrări au nevoie de același reper în aceeași săptămână, iar cea anterioară află în rampă că materialul nu mai există.

Munca din acest gol are trei caracteristici. Se întâmplă în punctul de acțiune, nu la birou, are nevoie de decizia unei persoane anume și trebuie înregistrată într-un fel care rezistă la audit. Software-ul care acoperă golul trebuie deci să fie utilizabil la scaner sau pe telefon, să impună cine ce are voie să facă și să versioneze înregistrările în loc să le suprascrie.

Trebuie totodată să completeze, nu să înlocuiască. Datele de material, centrele de cost și structurile de proiect există deja în ERP, iar duplicarea lor creează două adevăruri. Integrarea corectă le tratează ca intrări principale și trimite datele înapoi printr-un API deschis, astfel încât ERP-ul rămâne sistemul de referință pentru ce face bine.

Dacă ERP-ul tău calculează deja rutele de transport și produce o comparație de transportatori care poate fi justificată, nu ai nevoie de un strat separat de transport. Dacă MES-ul tău înregistrează deja defectele la celula de lucru, cu cost atașat și lanț de aprobare, nu ai nevoie de un sistem separat de pierderi de material.

Din experiența noastră, majoritatea fabricilor au una sau două dintre acestea acoperite, iar restul merg pe Excel. Întrebarea utilă nu este care sistem este mai bun, ci care dintre cele patru goluri de mai sus te costă efectiv bani în acest trimestru. Acesta este și motivul pentru care recomandăm să începi cu o zonă, nu cu o implementare de platformă.